Cântul toamnei-de Valery Becart

Cântul toamnei....
de Valery Becart

,,Când m-am trezit
în zori
ploua...
n-a mai plouat
de mult.
Stropi mari, albaştri,
-- lacrimi calde --
se rostogoleau
şi-n cânt sacadat
îmi şopteau:
„e toamnă iar...
e toamnă iar".

O, de necrezut!...
cum timpul a trecut ...

„Şterge-ţi lacrima
şi-ascultă
cântul toamnei...
ploaia curgând --
ca un şirag
de perle --
din ochi melancolici
izvorând"...
(aşa-mi şoptea un gând)

Şi-n ritmul sacadat
al ploii
m-am strecurat --
şi-am început să cânt;
„e toamnă iar...
e toamnă iar,
şi n-am avut habar
cum vremea a trecut
o, de-aş fi ştiut...
de-aş fi ştiut!"

Ploua în zori.
Ploua...
pe cerul palid
zbor alb --
şi ţipăt de cocori.

Risipă de lacrimi
şi paşi osteniţi...
şi-amurg violet...
pe prag de gând -- s-au aşezat.

Stropi mari, albaştri,
se rostogoleau
-- pe strune de suflet --
şi viorile toamnei
înfiorate...
cântul sacadat
îmi însoţeau!

Risipă de gânduri...
de cânturi...
de ploi...
şi -- lacrimi cenuşii --
pe cărările-mi
pustii...
pustii,
doar „Cântul toamnei"
cu „ochi ruginii"
ruginii..."