Crăciunul din copilăria mea
Anii 58-60...Cam de pe atunci am primele amintiri de copil naiv.
Toate amintirile noastre sunt frumoase, deşi nu excelam în bogăţii. Eram modeşti, şi noi dar şi cam toţi copiii de pe stradă.
Eram cuminţi, nu aveam mari pretenţii. Cu toate acestea, venea Moşul în fiecare an. Niciodată nu lipsea. Şi ne aducea exact ce ne doream.
Doar el ştie când venea, când făcea brăduţul, când ne aşeza cadourile sub el. Ne trezea mama la miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie şi, uimită şi ea, ne arăta minunile.
Brăduţul era natural, deocamdată atunci nu apăruseră cei din plastic.
Doar atunci aveam portocale, cărora n-am să le mai simt acea aromă de atunci. Oare să fi fost altfel de portocale? Poate erau vrăjite?
Erau ierni frumoase, bogate în zăpadă. Bătăliile cu bulgări erau la ordinea zilei. Derdeluşurile erau prezente pe toată strada.
Dar fascinante erau cazematele făcute din zăpadă. Ziua se mai topea din zăpadă, care îngheţa noaptea. Iar ,,scorbura” pe care noi o realizam, persista câteva zile, iar înăuntru, unde ne jucam, era cald, iar sunetele de afară se auzeau înfundat. Nici pe ele nu le voi uita.
Dar cea mai tulburatoate amintire rămâne aceea... Unică, in felul ei. O privesc şi acum cu ochii mei de copil, de atunci...
Ca fiecare fetiţă, îmi doream o păpuşică. Cred că eram în clasa întâia sau a doua...
Mi-a adus-o Moşul pe Lia. Avea o eticheta pe mânuţă, cu acest nume. Nu-i pot uita numele, nu pot uita întâmplarea, nu pot uita nimic...
Pe atunci păpuşile erau din cârpă, umplute cu vată. Doar capul era din carton, dat cu un lac. Capul era prins/cusut de restul corpului.
M-am bucurat de Lia doar câteva ore, până în dimineaţa de Crăciun. Eram în curte eu şi fratele meu, Mihai. Ne jucam cu sania, o plimbam şi pe Lia. Rex, căţeluşul nostru, şi el pe lângă noi, prezent.
La un moment dat, ne-a chemat mama la masă. Am lăsat totul în seama lui Rex. Care a ştiut el ce avea de făcut...Mi-a distrus păpuşica. Nu a mai rămas din ea, mai nimic.
Am plâns ore în şir. Cred că a fost cel mai profund plânset din toată copilăria mea.
Dar toate aceste amintiri au un iz al lor. Puţin romantic, copilăresc. Plin de farmec şi duioşie...
Copilăria este acel moment din viaţă pe care-l trăim simplu, sincer, la cea mai mare intensitate.
Şi cred că Sărbătorile de iarnă ne lasă cele mai frumoase şi emoţionante amintiri.
V-am povestit cu mare drag, o bucăţică din copilăria mea.
