Dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, vă invit să urmăriți acest clip.
Mult respect și recunoștință, tuturor educatorilor!
La mulți ani, de Ziua Mondială a Educației!
Să fii un bun educator nu este suficient să predai la clasă după o programă stabilită. Trebuie să pătrunzi în sufletul copilului, să îi înțelegi caracterul, să-l modelezi frumos, să-l asculți, să-i dai sfaturi. Ceea ce nu este deloc ușor.
Începând din primii ani de viață, chiar propriul părinte trebuie să îți fie primul educator.
În viața mea am fost o norocoasă pentru că am avut parte de oameni minunați, începând de la grădiniță. Doamna mea educatoare era soția viitorului meu învățător. Pot spune că a fost a doua mea familie.
Cele mai frumoase amintiri, cele mai frumoase lecții de viață, de comportament, de educație le-am primit de la domnul meu învățător. Am mai scris și cu alte ocazii despre dânsul.
Îmi spunea ,,măi papucei” pentru că eram micuță. De aceea stăteam mereu în prima bancă. Prilej cu care îl urmăream fascinată. Avea un comportament exemplar. Era cult, pedant, elegant, uneori dur, alteori intra în jucurile noastre.
Nu cred că o să îl uit vreodată!
A doua persoană căreia îi aduc mii de mulțumiri, a fost doamna profesoară de limba română din liceu. Și despre domnia sa am mai vorbit. Erau ore la care nu luam notițe. Niciunul din clasă. Doar o ascultam fascinați. Avea glasul plăcut, tonul vocii asemeni unei povești. Avea o gestică aparte, care completa spusele pe care, pur și simplu, le absorbeam.
Pentru persoana care sunt astăzi, lor, tuturor le mulțumesc, începând cu părinții, care aveau grijă să ne trimită la bibliotecă atunci când nu se mai găseau bani pentru cărți.
Nu am trăit vremuri chiar frumoase, dar părinții și educatorii au făcut în așa fel să fim educați și fericiți!
