Când ai toamna în suflet, o iubești ca pe o ființă.
De fapt, ea este vie prin muzica frunzelor ce cad, prin foșnetul lor, încă pe crengile copacilor.
Prin strigătul păsărilor, așteptând să vadă ce se mai întâmplă...
Prin muzica picăturilor de ploaie care, încet-încet, vor deveni de gheață.