Un răsărit la malul Mării Egee, Olympic Beach

Un răsărit la malul Mării Egee, Olympic Beach
Ce înseamnă pentru mine un răsărit. Un astfel de răsărit. 
De fapt ce este el? Este certitudinea că trăieşti, că ai început o nouă zi, o nouă viaţă...
Când ,,trăieşti" un răsărit nu se compară, deloc, cu unul văzut într-o fotografie.
El îţi oferă o altă viziune asupra vieţii.
În primul rând îţi spune că trăieşti, că eşti printre norocoşii care au putut trăi să-l vadă, să-i arate că a apucat să între într-o altă zi. Nu contează ce-l aşteaptă în acea zi. Pentru el este suficient că începe s-o trăiască...
Într-un oraş aglomerat, mai greu poţi trăi senzaţia unui răsărit. Eu am trăit-o la Marea Egee, Olympic Beach.
Bucuria de a paşi pe nisipul umed şi răcoros, aflându-te singur, între cer şi pământ. Să nu auzi decât valurile, aducând cu ele briza călduţă, parcă venind din linia orizontului roşiatic, de unde aştepţi să vină, încet-încet, soarele dătător de viaţă şi speranţă. Nu, pescăruşii nu i-am auzit, doar i-am văzut. Sunt peste tot, dar sunt tăcuţi. M-a surprins tăcerea lor...
Nu poţi să fii indiferent, nu poţi să nu ai emoţii, privind în jurul tău...
Poate părea copilăresc ce scriu eu acum. Am...vârsta pe care o am, şi niciodată nu am trăit asemenea emoţii.
Am simţit puţin egoism, că sunt printre norocoşi. Că trăiesc, în primul rând. Şi că am apucat clipa să văd asemenea fenomen. Pentru mine, muritor de rând, a fost un fenomen.
Şi am mai simţit un amalgam de sentimente: că iert tot ce trebuie să iert.
Că sunt iertată pentru lucrurile pe care orice muritor le face, cu voie sau fără voie.
Că sunt iubită pentru ceea ce sunt pentru cei din viaţa mea.
Că iubesc şi apreciez tot ce viaţa mi-a oferit. Şi mi-a oferit, poate mai mult decât aş fi sperat.
Şi am speranţa să fiu sănătoasă, să mai pot trăi astfel de clipe.