Heinrich Heine
De mii de ani aceleaşi,
Înfipte-n locul lor,
Stau stelele pe boltă
Privindu-ne cu dor.
Vorbesc o limbă rară,
Frumoasă şi bogată,
Ce nu pot filologii
S-o-nveţe niciodată.
Dar eu am învăţat-o
Şi n-o mai pot uita,
Gramatica, iubito,
Mi-a fost făptura ta.
No comments:
Post a Comment